Pravalia cu Idei - Hot Paprika - by Ghery

cateva “rupturi” dintr-un material ce va aparea in “Eu.Ro.Com“

Judetul Arad este sustinut spiritual prin existenta unor mănăstiri vechi, frumoase si cucernice. Se vorbeste parcă tot mai mult despre turismul mănăstiresc, de „dezlegarea” pe care o are (parcă prea mare!) omul de rând, laicul – în călcarea acestor spatii destinate nevoirii întru sfintenie, pe calea desăvârsirii spirituale. Bucuria de a respira, o clipă, sfintenia locului – e mare si dorinta de reîntoarcere, la fel. Turismul mănăstiresc e din ce în ce mai agreat datorită faptului că aduce banul de supravietuire, în lipsa crasă a interesului guvernului pentru întretinerea si păstrarea spatiului spiritual de cea mai înaltă clasă.

Mănăstirea Bezdin, una dintre cele mai vechi diamante mănăstiresti cu hramul „Adormirii Maicii Domnului” este un asezământ monahal sârbesc de rit orotodox, o adevărată binecuvântare în sirul perlelor mănăstiresti, lăcasul sfânt fiind căutat de multă lume pentru starea specială a acestui spatiu.

Cand ajungeti prin Arad, faceti-va timp cateva ore pentru un pelerinaj la aceasta minunata manastire in incinta careia va veti simti in plin ev mediu si unde cu siguranta va veti mai intoarce. In linistea ce o emana acest taram sfant, acest colt de rai, veti fi doar voi si gandurile

Foto: Alex Hrenic (c)

Doamne da-i sa vina vara mai repede. Sunt satul de RATT, CFR, taxi-uri s.a.m.d. Sunt satul de nesimtirea functionarilor. Controlori care nici macar nu se chinuie sa zambeasca, sa se legitimeze (doar flutura o legitimatie, ceva), stau si isi belesc ochii la abonamentul/biletul tau, doar-doar te vor putea cobori in speranta ca le vei da 5-10 lei. Ups, insa nu se prea intampla treaba asta.Iar RATT-ul, oricate cunostiinte as avea acolo, e de toata jena. Vopsesc tot ce se poate in alb-violet, insa nu se intreaba daca Iancu se supara si pleaca cu tot cu echipa. Atunci cum vom explica, noi, semnificatia acelor culori? Platesc biletul, insa siguranta in trafic nu imi este asigurata. Nici confortul. Nici macar faptul ca voi sta intr-un vehicul curat

 Am dat un google sa vad ce zic timisorenii, insa SOC, am dat peste jocuri cu trenuletze. Asta nu ma mira. Insa exista fani ai tramvaielor care au creat si jocuri de genul “sa conducem un travai”. Poti sa conduci si autobuze. Si “troleuri”. Eu unul raman la speranta ca se vor crea jocuri si de genul “cum sa speli mijloacele de transport in comun”. Promit sa le dau cadou celor de la RATT.

Tot mi-am zis ca trebuie sa ma revolt. Mai precis, zilele trecute, navigand site-ul celor de la Poli, am observat sectiunea Presa. Curiozitate mare, soc la fel de mare. Mai precis, in loc sa fie o sectiune cu comunicate, informatii DOAR pt presa, in acel loc, Marian Iancu tine o prelegere “interesanta”. Cu si despre presa. Citez: “Singurele comentarii, analize, stiri etc., pozitive sau negative, cu privire la activitatea SC Politehnica 1921 Stiinta Timisoara Invest SA, in totalitatea ei, le puteti “consuma in siguranta” daca poarta semnatura urmatorilor:” (iar aici urmeaza o ditamai lista).

Insa finalul este BESTIAL: “Restul e umplutura. O serviti pe banii Dvs,, pe riscul lor, pe… vorba tribunei.
Presedinte, Marian Alexandru Iancu”. Stati ! Daca ii citesc doar pe jurnalistii “cuminti”, nenea Iancu ne deconteaza banii “aruncati” pe acele ziare? Daca DA - foarte frumos din partea lui, daca NU - tot degeaba.Nu ar fi mai simplu ca presa “naspa” sa nu fie acreditata?!

Lista rusinii se gaseste aici: Site Poli (sectiunea presa)

Teodor Tuducan, unul dintre putinii banateni prezenti pe un loc fruntas in “TOP 300 - Cei mai bogati Romani”, a iesit, din nou, la cumparaturi. De vedete. Daca la finalul anului trecut, Revista VIP va anunta in exclusivitate ca internationalul Adrian Mutu devenea emblema celei mai scumpe ape minerale autohtone, iata-ne, din nou, cu o noua stire in premiera. Fostele glorii ale gimnasticii se bat intre ele pentru 100.000 de euro. Numai ca doar una singura a iesit castigatoare.

A avea aproape jumatate de miliar de lei vechi in buzunar este o chestiune de viata si de moarte. Asta au dovedit mai multe foste glorii ale Romaniei in gimnastica, atunci cand, un zvon conform caruia i se cauta partenera lui Mutu, pe eticheta sticlelor de apa minerala Perrena, a iesit “pe piata”. Lucru confirmat de surse de incredere din anturajul lui Teodor Tuducan.

Telefoane. Pile. Plansete. Acestea sunt cuvintele de ordine care au caracterizat luna ianuarie, luna in care Catalina Ponor a si semnat contractul cu miliardarul timisorean. Numai ca au existat destule persoane care i-au pus gand rau. Caci da bine la CV sa fi partenera lui Mutu. Insa cum de a fost aleasa tocmai fost olimpica drept promotoare a produsului carbogazos? “Apa noastra se identifica cu bogatia, onoarea, competitia, prestigiul. Iar Catalina Ponor are aceste calitati. In plus, imi este foarte simpatica, atat mie cat si familiei. Cat despre scandalul in care este implicata ca ar pozat in ipostaze sexy, nu ma priveste. Este o fata de milioane care nu merita jigniri” declara miliardarul. Totusi acesta se declara scarbit de incercarea unor foste glorii ale sportului olimpic romanesc de a se sabota intre ele. “Este adevarat insa pentru mine ele nu mai exista. Nu dau nume, insa in viata de apoi voi plati tupeul dovedit.”

MAI MULTE DETALII LA http://www.revistavip.net/articole/display/?id=29

De cand ma stiu, am fost un fan, mare fan, al Eurovisionului. Insa 2008 pare sa imi aduca multe bucurii. Dupa ce am refuzat solicitarea sefilor de a ma deplasa la Bucuresti, in aprilie, la Summitul NATO, din cauza timpului, iata ca luna mai ma duce tocmai in Belgrad. La Eurovision.
Telefoane, emailuri, rugaminti si poate pile (daca a cunoaste o persoana bine pusa se poate considera pila si in cazul acesta). Si 99,5 % sunt acreditat. Urmeaza sa mai completez actele si gata.

Insa nu vreau sa ma laud ci sa fac reclama unei tipe, care merita. A mai fost la Eurovision. Si nu ne-a facut de kakao. E vorba despre Nicola. Nu e tanara, nu are vocea tipica, insa iata ca ramane in topuri. Si VREAU sa ne reprezinte ea la Eurovision. Cum de multa vreme nu am mai facut recomandari muzicale … iti poti rupe 3 minute din program si sa asculti piesa de mai jos.

Suna telefonul. Ma ingrozesc. Este un numar necunoscut. Repede ! Trebuie sa ma gandesc in 5 secunde cine m-ar putea cauta. Raspund cu ezitare si cu un “DAAA?” ce da impresia ca tocmai atunci m-as fi trezit. Domnul/doamna/domnisoara se prezinta. Vorbesc repede. Nu inteleg cum ii cheama si doar partial percep institutia/firma din partea careia ma apeleaza. Se reped cu informatiile. Si vor confirmari. Cine sa fie? UN PR !

Nu am nimic cu acest domeniu, ba chiar am profesat si eu, nitel, in domeniu. Insa, repet, sunt ingrozit de cateva ticuri de relatii publice. Totul este extraordinar, inedit, misto. Asa isi prezinta evenimentele. Tu esti cel mai tare pentru ei, ca si jurnalist, deci prezenta ta ar fi o onoare. Insa trebuie sa fiu bou sa cred asta. Majoritatea dintre noi suntem jurnalistul x de la publicatia y. Inca unul pe lista lor. Daca faci (greseala) sa le confirmi ca vei participa la conferinta de presa/lansarea/evenimentul lor … initial crezi ca iti faci atat tie, cat si lor, un mare bine. GRESEALA.

A doua zi, a treia, ziua evenimentului. Te suna sa te intrebe daca mai participi. Ca si cum brusc ti-ai fi schimbat punctul de vedere. Pai sunt senil. Din 10 emailuri primite, unul e sigur de la agentia respectiva.

La eveniment, dupa modelul “Bucuresti” mai ca iti baga mancarea pe gat, bautura sau sucul. Iar la final, cu un zambet, de parca ar face reclama la vreo pasta de dinti, iti spun va multumesc si iti intind o “amintire”. Poti sa ii spui acestei “amintiri” mita, cadou sau cum vrei tu.

Trec fie 24 de ore, o saptamana sau o luna, depinde la ce fel de publicatie lucrezi … si suna telefonul. Bau ! “Sunt de la agentia x. Stii, acum x zile am avut un eveniment la voi in oras. Ai apucat sa redactezi ceva? Daaa? Vai ce dragut, poti sa imi trimiti si mie materialul scanat?” Acesta este un text standard. Da, tanti/nenea, voi ca agentia lui peste, nu monitorizati presa?

Repet, nu am nimic cu ei, insa 40% dintre Piari sunt de genul mai sus regasit. Exista si agentii profii, insa de cele mai multe ori te intalnesti cu “ceilalti”.

Ieri, cred, a fost ziua cu cele mai multe telefoane de conferinte. Parca toate firmele vin la Timisoara saptamana asta. De parca nu ar mai avea timp restul anului.

Mor de curiozitate sa aflu si parerea unui PR despre cum vede el, din perspectiva jobului, greselile jurnalistului sau “sadismul de jurnalist”. Cred ca il voi intreba pe Andrei Chirica.

O zi cu cat mai putine telefoane va doresc !