Bulangiul de Carreras

Mi-am propus din weekend sa scriu despre Carreras. Doar ca toate gandurile mele se afla sintetizate in materialul scris de Ramona Balutescu in Timpolis. Mai precis, in 80% din cazuri are dreptate.

“De fiecare data cand o personalitate a lumii culturale ajunge undeva unde trebuie sa se intample ceva, o parte importanta din jocul care curge pentru ca toate sa urmeze cursul lucrurilor este ca presa sa fie prezenta si, daca se poate, sa se faca astfel incat sa se obtina o mediatizare cat mai buna a evenimentului. Astea sunt regulile sociale: chemi ziaristii, le dai un covrigel cu susan si o apa, faci frumos, raspunzi la intrebari, speri sa obtii o anuntare cat mai buna a evenimentului ca, dupa aceea, oricum fiecare scrie sau da drumul pe post la ce vrea el. Putini sunt aceia care incalca acest tipic si inca si mai putini o fac ignorand reguli elementare ale respectului fata de media. Staff-ul lui José Carreras a primit o bila neagra la acest capitol.“

Mai multe cititi aici

LATER EDIT > Ramona continua analiza evenimentului in Timpolis. Citam> “La Strandul Tineretului s-a stat la cozi de neimaginat, doamnele si-au afundat tocurile in poteci cu nisip si ierburi, langa un bazin din care lipsea doar o carcasa de porc mort, s-a trecut chiar si peste ideea de muzica de opera culcusita intr-un spatiu total umilitor. Toate, pentru promisiunea spectacolului. Ovatiile pentru un Carreras obosit si multele buchete de flori oferite verigii slabe a serii, soprana Alexandra Coman, chinuita de lupta cu sunetul, ca o eleva de liceu de muzica ce se joaca de-a “Regina noptii” in pantofi prea mari, te faceau sa te intrebi daca timisorenii si-au pierdut cu adevarat gustul. Dar faptul ca indivizi cu buchete de flori au stat o vreme langa Adrian Cioroianu, logodnicul sopranei, inainte de spectacol, luand indicatii de la el, i-a absolvit pe spectatori macar de maimutareala cu florile. Asa ca trecem peste aplauzele in picioare oferite numelui lui Carreras, peste faptul ca lumea si-a aplaudat, asa, propriile dorinte, peste florile nerasplatitoare de calitate oferite comandat si ajungem la valoarea adevarata a serii, care s-a bucurat, si asta pe merit, de generozitatea spectatorilor : Sabina Puertolas a fost aplaudata din tot sufletul la Timisoara.
Poate, in timp, cand numele Sabinei va fi tot asa de sclipitor ca cel al lui Jose Carreras acum niste ani, ne vom aminti cu un zambet de aceasta “intamplare muzicala” a anului 2008 si vom spune despre aceasta superba, de pe acum, soprana: “Da, am ascultat-o la Timisoara mai demult si a fost senzatia serii. A cantat cu unul dintre cei trei tenori”.