Timisoara adevărată – partea a II-a

Acum ceva vreme, povesteam ca nu stiu ce sa mai cred despre orașul nostru. Citez: ” Chiar nu mai stiu in ce oras traiesc?! Ba unul jegos, ba un oras al florilor. Un oras fara locuri de parcare sau unul in care mijloacele de transport in comun sunt super mega tari?! Un oras in care politica nu se amesteca in administratie sau un oras in care mita nu exista?! Un oras cu oameni prietenosi sau unul in care ne inchidem in noi insine ?!”

Inca am crezul ca imaginile/fotografiile sunt cele ce ne pot influenta raspunsul. La fel, cum si cel ce realizeaza acele imagini poate “modela subiectul”.

In Eu.Ro.Com-ul din luna august gasiti un dosar despre Banat. Banatul vazut de mine si autoritati! Imaginile de mai jos sunt realizate de maestrul Alexandru Hreniuc (ii regasiti site-ul personal la blogroll).

                                    

IMPORTANT> IN CURSUL ZILEI DE ASTAZI MAI FAC UPLOAD LA CATEVA POZE !

Promo

E cu dedicatie pentru Roxana Mazilu si echipa (din care fac si eu parte )

Destinatia turistului burghez: Recas

Ce poate sa fie mai placut decat o zi petrecuta la aproximativ 30 de kilometri de Timisoara? Ai ocazia sa participi la o partida de golf, mai deprinzi una-alta despre cai si tehnica de calarie, aproape de Recas, la Herghelia de la Izvin, iar dupa aceste eforturi, te retragi la Cramele Recas, loc unde se spune ca s-ar fi nascut tocmai Bahus. Alte zone se mandresc cu mitul lui Dracula, noi nu prea avem mituri insa avem un vin bun … tocmai la Recas.

Si ca exclusivitate, va anunt ca vara aceasta, Cramele Recas vor ridica in orasul al carui nume il poarta, ditamai motelul. 15 camere tocmai intre vie, foarte aproape de hectarele de padure ce le inconjoara. Iar pretul per noapte va fi un chilipir. Materialul de mai jos va aparea in Eu.Ro.Com si in Vacante si Calatorii. Lectura Placuta.

Bezdin: un colt de rai turistic/religios

 

 

cateva “rupturi” dintr-un material ce va aparea in “Eu.Ro.Com“

Judetul Arad este sustinut spiritual prin existenta unor mănăstiri vechi, frumoase si cucernice. Se vorbeste parcă tot mai mult despre turismul mănăstiresc, de „dezlegarea” pe care o are (parcă prea mare!) omul de rând, laicul – în călcarea acestor spatii destinate nevoirii întru sfintenie, pe calea desăvârsirii spirituale. Bucuria de a respira, o clipă, sfintenia locului – e mare si dorinta de reîntoarcere, la fel. Turismul mănăstiresc e din ce în ce mai agreat datorită faptului că aduce banul de supravietuire, în lipsa crasă a interesului guvernului pentru întretinerea si păstrarea spatiului spiritual de cea mai înaltă clasă.

Mănăstirea Bezdin, una dintre cele mai vechi diamante mănăstiresti cu hramul „Adormirii Maicii Domnului” este un asezământ monahal sârbesc de rit orotodox, o adevărată binecuvântare în sirul perlelor mănăstiresti, lăcasul sfânt fiind căutat de multă lume pentru starea specială a acestui spatiu.

Maicuta Anghelina – singura stareta a lacasului

Cand ajungeti prin Arad, faceti-va timp cateva ore pentru un pelerinaj la aceasta minunata manastire in incinta careia va veti simti in plin ev mediu si unde cu siguranta va veti mai intoarce. In linistea ce o emana acest taram sfant, acest colt de rai, veti fi doar voi si gandurile

Foto: Alex Hrenic (c)