Articole Etichetatejurnalism
Mamaia – deschisa la toate
A 38-a editie a Festivalul Mamaia 2008 a impresionat. De la interpreti pana la organizare, cuvantul cheie este “bun”. Mai bun ca anul trecut. Puteti sa comparati evenimentul cu o olimpiada a muzicii Doar ca odata cu anuntata sosire a vulcanicei Naomy, numarul gaylor si a lesbienelor a crescut exponential. Surse apropriate organizatorilor ne-au dezvaluit ca, atat frumoasa Minodora Dedis (Galati), cat si coprezentatorul evenimentului (Angelo Petrescu) au orientari sexuale inedite, totalmente contrare asteptarilor. cred ca va prindeti la ce ma refer.
Ba mai mult, Naomy era la un pas sa ii sara in brate lui Cioroianu care era in zona cu iubitica. Doar ca Florin (Naomy) s-a dezumflat cand ex ministrul de externe a declarat raspicat ca “nu le prea are cu muzica deci nu poate sa spuna daca fata se decurca ori ba”.

Naomi

Minodora Dedis
29 comments august 23, 2008
Bulangiul de Carreras
Mi-am propus din weekend sa scriu despre Carreras. Doar ca toate gandurile mele se afla sintetizate in materialul scris de Ramona Balutescu in Timpolis. Mai precis, in 80% din cazuri are dreptate.
“De fiecare data cand o personalitate a lumii culturale ajunge undeva unde trebuie sa se intample ceva, o parte importanta din jocul care curge pentru ca toate sa urmeze cursul lucrurilor este ca presa sa fie prezenta si, daca se poate, sa se faca astfel incat sa se obtina o mediatizare cat mai buna a evenimentului. Astea sunt regulile sociale: chemi ziaristii, le dai un covrigel cu susan si o apa, faci frumos, raspunzi la intrebari, speri sa obtii o anuntare cat mai buna a evenimentului ca, dupa aceea, oricum fiecare scrie sau da drumul pe post la ce vrea el. Putini sunt aceia care incalca acest tipic si inca si mai putini o fac ignorand reguli elementare ale respectului fata de media. Staff-ul lui José Carreras a primit o bila neagra la acest capitol.“
Mai multe cititi aici
LATER EDIT > Ramona continua analiza evenimentului in Timpolis. Citam> “La Strandul Tineretului s-a stat la cozi de neimaginat, doamnele si-au afundat tocurile in poteci cu nisip si ierburi, langa un bazin din care lipsea doar o carcasa de porc mort, s-a trecut chiar si peste ideea de muzica de opera culcusita intr-un spatiu total umilitor. Toate, pentru promisiunea spectacolului. Ovatiile pentru un Carreras obosit si multele buchete de flori oferite verigii slabe a serii, soprana Alexandra Coman, chinuita de lupta cu sunetul, ca o eleva de liceu de muzica ce se joaca de-a “Regina noptii” in pantofi prea mari, te faceau sa te intrebi daca timisorenii si-au pierdut cu adevarat gustul. Dar faptul ca indivizi cu buchete de flori au stat o vreme langa Adrian Cioroianu, logodnicul sopranei, inainte de spectacol, luand indicatii de la el, i-a absolvit pe spectatori macar de maimutareala cu florile. Asa ca trecem peste aplauzele in picioare oferite numelui lui Carreras, peste faptul ca lumea si-a aplaudat, asa, propriile dorinte, peste florile nerasplatitoare de calitate oferite comandat si ajungem la valoarea adevarata a serii, care s-a bucurat, si asta pe merit, de generozitatea spectatorilor : Sabina Puertolas a fost aplaudata din tot sufletul la Timisoara.
Poate, in timp, cand numele Sabinei va fi tot asa de sclipitor ca cel al lui Jose Carreras acum niste ani, ne vom aminti cu un zambet de aceasta “intamplare muzicala” a anului 2008 si vom spune despre aceasta superba, de pe acum, soprana: “Da, am ascultat-o la Timisoara mai demult si a fost senzatia serii. A cantat cu unul dintre cei trei tenori”.
21 comments iulie 21, 2008
Secta mamelor canibale ajunge la Ortisoara!
Articolul e din “ring”ul de astazi. joi – ziua in care a fost realizat materialul, pe teren, ghinioanele s/au tinut lant, totul culminand cu o bunatate de masina lovita. Asta ca sa nu mentionez ca in TM un mare BOU era sa sa ne faca zob langa Mall. Lectura placuta!
27 comments iulie 14, 2008
Sadism de PR
Suna telefonul. Ma ingrozesc. Este un numar necunoscut. Repede ! Trebuie sa ma gandesc in 5 secunde cine m-ar putea cauta. Raspund cu ezitare si cu un “DAAA?” ce da impresia ca tocmai atunci m-as fi trezit. Domnul/doamna/domnisoara se prezinta. Vorbesc repede. Nu inteleg cum ii cheama si doar partial percep institutia/firma din partea careia ma apeleaza. Se reped cu informatiile. Si vor confirmari. Cine sa fie? UN PR !
Nu am nimic cu acest domeniu, ba chiar am profesat si eu, nitel, in domeniu. Insa, repet, sunt ingrozit de cateva ticuri de relatii publice. Totul este extraordinar, inedit, misto. Asa isi prezinta evenimentele. Tu esti cel mai tare pentru ei, ca si jurnalist, deci prezenta ta ar fi o onoare. Insa trebuie sa fiu bou sa cred asta. Majoritatea dintre noi suntem jurnalistul x de la publicatia y. Inca unul pe lista lor. Daca faci (greseala) sa le confirmi ca vei participa la conferinta de presa/lansarea/evenimentul lor … initial crezi ca iti faci atat tie, cat si lor, un mare bine. GRESEALA.
A doua zi, a treia, ziua evenimentului. Te suna sa te intrebe daca mai participi. Ca si cum brusc ti-ai fi schimbat punctul de vedere. Pai sunt senil. Din 10 emailuri primite, unul e sigur de la agentia respectiva.

La eveniment, dupa modelul “Bucuresti” mai ca iti baga mancarea pe gat, bautura sau sucul. Iar la final, cu un zambet, de parca ar face reclama la vreo pasta de dinti, iti spun va multumesc si iti intind o “amintire”. Poti sa ii spui acestei “amintiri” mita, cadou sau cum vrei tu.
Trec fie 24 de ore, o saptamana sau o luna, depinde la ce fel de publicatie lucrezi … si suna telefonul. Bau ! “Sunt de la agentia x. Stii, acum x zile am avut un eveniment la voi in oras. Ai apucat sa redactezi ceva? Daaa? Vai ce dragut, poti sa imi trimiti si mie materialul scanat?” Acesta este un text standard. Da, tanti/nenea, voi ca agentia lui peste, nu monitorizati presa?
Repet, nu am nimic cu ei, insa 40% dintre Piari sunt de genul mai sus regasit. Exista si agentii profii, insa de cele mai multe ori te intalnesti cu “ceilalti”.
Ieri, cred, a fost ziua cu cele mai multe telefoane de conferinte. Parca toate firmele vin la Timisoara saptamana asta. De parca nu ar mai avea timp restul anului.
Mor de curiozitate sa aflu si parerea unui PR despre cum vede el, din perspectiva jobului, greselile jurnalistului sau “sadismul de jurnalist”. Cred ca il voi intreba pe Andrei Chirica.
O zi cu cat mai putine telefoane
va doresc !
12 comments februarie 13, 2008
Jurnal profesionist de stiri made in Romania
Televiziunea. Asa zis “profesionalism”. Mult ras. Rapiri amuzante. astfel se poate caracteriza materialul de mai jos, preluat de pe Youtube, care implica o televiziune de milioane de euro – caci atat de mult s-a investit in ea – Tv Neptun. Un aparent buletin de stiri ajunge sa fie o cascadorie a rasului.
Daca ma gandesc bine, poate, si in Timisoara putem avea parte de asa ceva. La Tropa Tropa – Europa Nova, unde ba se blocheaza aparatura, ba intra alt material decat cel care trebuia. Insa, macar acolo, cu investitii minime se incearca o chestie profesionista. Unde, personal, stiu cativa reporteri, care chiar pun suflet in ceea ce fac.
Tot din domeniul tv – marca Tv Neptun, o domnisoara care are ceva probleme cu ochisorii.
2 comments ianuarie 16, 2008






