Pravalia cu Idei - Hot Paprika - by Ghery

Am mai scris. Si nu sunt singurul. Nu am nimic cu ei, personal. Ci ma deranjeaza stilul. Ma refer la cum actioneaza anumite firme, mai mari sau mai mici, ce invita lumea la evenimente. Iar firma asta chiar e de tot kkt-ul. Iata ce email primesc ieri, la ora 13:00 :

From: “Rodica Helmis” <rodica@adjudecatmedia.ro>    Subject: Invitatie de presa
Va invitam vineri, 30 mai, sa vizionati musicalul rock’n roll “The Rocky Horror Show” in Kristal Glam Club din Bucuresti. Spectacolul incepe la ora 17.00. Accesul in sala, incepand cu ora 16.30, pe baza legitimatiei de presa. Mai multe informatii despre spectacole pe www.rockyhorror.roRodica Helmis

Adjudecat Inclusiv Media
E-mail: rodica@adjudecatmedia.ro
Website: www.adjudecatmedia.ro
Mobil: 0720 067 ***

Marea doamna in PR mai revine dupa 3 ore cu un email in care ne anunta: “Avand in vedere numarul mare de solicitari din partea presei in legatura cu prezenta la spectacolul de vineri, 30 mai, ora 17, revin cu rugamintea de a va confirma prezenta pe mail sau telefonic, pana in seara zilei de joi, 29 mai. Va reamintesc ca intrarea in sala se va face incepand cu ora 16.30.” Hopa, tanti, da matale ai auzit de RSVP? Sau daca tot stii ca te-a sunat atata lume, de ce draq sa te mai sunam odata? Cel mai mult ma enerveaza ca tanti asta a invitat la Bucuresti, ziaristi de la TM, Cluj, Iasi, Constanta, ce mai … toata tara. Si tare ma indoiesc ca ne plateste trasportul ori cazarea. Pai atunci de ce ma face sa imi pierd timpul cu ea?

Luna martie ma ingrozeste. Cel putin primele 8 zile. 1 martie si 8 martie sunt punctul culminant. Cadouri, alergatura, pupaturi, ganduri, inimioare. Bine ca e doar odata pe an. Insa cand se va face dreptate? NOI, CEI DE SEX MASCULIN, nu avem dreptul la o zi, a noastra? Sa stam si sa frecam menta all day long. Macar 24 de ore.

Noroc cu Bergenbie, care se lupta pentru cauza. 

Pacat ca nu am vazut prin oras, centrul de colectare, la care se face mare tam-tam :( . Ca as semna cu drag . Ba chiar, mi-as lua la intrebari toti cunoscutii. Sa militam impreuna !

Egalitate, Dreptate, Sanatate 

www.ziuabarbatului.ro

Mi-a placut foarte mult editorialul Renatei Roca-Rozenberg, PR Manager la Vitrina Advertising, de pe IqAds. Asadar, il preiau :) Originalul il gasiti aici

“M-am enervat din nou zilele trecute! Si de data asta nu a fost un client, nu a fost nici sefa, nici macar colegii mei de birou care s-au apucat de karaoke in timp ce incercam sa scriu un comunicat de presa. A fost un alt articol citit in care mi-e dat din nou sa aflu ca, in afara Bucurestiului, in frumoasa noastra tara nu prea avem cum sa vorbim de public relations.

M-a doborit orgoliul? Mi-au murit laudatorii? Nu prea cred. Pentru ca am, din pacate, suficienta modestie in oasele mele de PR de provincie. Si atunci, ce-mi veni? De ce in loc sa-mi vad eu de munca mea si clientii mei si sa le iau in continuare bani pe un PR care nu exista stau sa am enervez pe niste rinduri de revista?
Pentru ca nu e cinstit. Pentru ca exista oameni in comunicare si dupa tablita de Bucuresti si s-ar putea ca ei sa fie la fel de mihniti ca si mine ca nimeni nu se deranjeaza sa accepte macar ca exista, darminte ca exista cu un rost foarte clar.
Cind am inceput sa lucrez in acest domeniu acum 5 ani, fostii mei colegi de presa nu prea intelegeau ce am eu de gind sa fac la Vitrina. S-au obisnuit in timp, la fel cum in timp s-au obisnuit si clientii ca au nevoie de servicii de public relations, ca publicitatea nu e totul. Da, orice PR din provincie se poate plinge ca e inca un neinteles. Ca trebuie sa ne justificam si ultimul cent pe care il luam pentru serviciile noastre, ca lucram pentru un eveniment cu fee-uri care in Bucuresti se percep pentru scrierea unui comunicat de presa. Ca inca luptam sa convingem companiile ca este absolut necesar ca in organigrama sa aiba cel putin o pozitie pentru un om specializat in comunicare. Ca daca te suna un ziarist ar fi frumos sa-i si raspunzi etc. “

(more…)

Suna telefonul. Ma ingrozesc. Este un numar necunoscut. Repede ! Trebuie sa ma gandesc in 5 secunde cine m-ar putea cauta. Raspund cu ezitare si cu un “DAAA?” ce da impresia ca tocmai atunci m-as fi trezit. Domnul/doamna/domnisoara se prezinta. Vorbesc repede. Nu inteleg cum ii cheama si doar partial percep institutia/firma din partea careia ma apeleaza. Se reped cu informatiile. Si vor confirmari. Cine sa fie? UN PR !

Nu am nimic cu acest domeniu, ba chiar am profesat si eu, nitel, in domeniu. Insa, repet, sunt ingrozit de cateva ticuri de relatii publice. Totul este extraordinar, inedit, misto. Asa isi prezinta evenimentele. Tu esti cel mai tare pentru ei, ca si jurnalist, deci prezenta ta ar fi o onoare. Insa trebuie sa fiu bou sa cred asta. Majoritatea dintre noi suntem jurnalistul x de la publicatia y. Inca unul pe lista lor. Daca faci (greseala) sa le confirmi ca vei participa la conferinta de presa/lansarea/evenimentul lor … initial crezi ca iti faci atat tie, cat si lor, un mare bine. GRESEALA.

A doua zi, a treia, ziua evenimentului. Te suna sa te intrebe daca mai participi. Ca si cum brusc ti-ai fi schimbat punctul de vedere. Pai sunt senil. Din 10 emailuri primite, unul e sigur de la agentia respectiva.

La eveniment, dupa modelul “Bucuresti” mai ca iti baga mancarea pe gat, bautura sau sucul. Iar la final, cu un zambet, de parca ar face reclama la vreo pasta de dinti, iti spun va multumesc si iti intind o “amintire”. Poti sa ii spui acestei “amintiri” mita, cadou sau cum vrei tu.

Trec fie 24 de ore, o saptamana sau o luna, depinde la ce fel de publicatie lucrezi … si suna telefonul. Bau ! “Sunt de la agentia x. Stii, acum x zile am avut un eveniment la voi in oras. Ai apucat sa redactezi ceva? Daaa? Vai ce dragut, poti sa imi trimiti si mie materialul scanat?” Acesta este un text standard. Da, tanti/nenea, voi ca agentia lui peste, nu monitorizati presa?

Repet, nu am nimic cu ei, insa 40% dintre Piari sunt de genul mai sus regasit. Exista si agentii profii, insa de cele mai multe ori te intalnesti cu “ceilalti”.

Ieri, cred, a fost ziua cu cele mai multe telefoane de conferinte. Parca toate firmele vin la Timisoara saptamana asta. De parca nu ar mai avea timp restul anului.

Mor de curiozitate sa aflu si parerea unui PR despre cum vede el, din perspectiva jobului, greselile jurnalistului sau “sadismul de jurnalist”. Cred ca il voi intreba pe Andrei Chirica.

O zi cu cat mai putine telefoane va doresc !